Situl Natura 2000 ROSCI0159 Pădurea Homiţa a fost declarat pentru conservarea habitatelor de importanţă comunitară 91I0* Păduri stepice euro-siberiene de Quercus spp., precum şi a două specii prezente în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE: Cypripedium calceolus, cod 1902, denumită popular papucul doamnei şi Isophya stysi, cod 4050, denumită popular cosaş.

 

Localizarea ariei naturale protejate

Situl de importanță comunitară Pădurea Homiţa este localizat în Podişul Sucevei, bazinul mijlociu al râului Siret, în partea de vest  a județului Iaşi.

Mai precis, aria protejată se află în teritoriul nord- estic al comunei Cristeşti, respectiv teritoriul nordic al comunei Moţca în apropierea drumului naţional DN 28A. Din punct de vedere administrativ, aria este localizată în judeţul Iaşi, raza comunei Cristeşti, în imediata vecinătate a satelor Cristeşti şi Homiţa. Din punct de vedere al administraţiei silvice, în situl de importanţă comunitară ROSCI0159 sunt cuprinse subparcele silvice 75 A, 75 B, 75 C, 76 A, 76 B, 76 C % şi 76 E din U.P I Paşcani. Întreaga suprafaţă de fond forestier este în administrarea Ocolului Silvic Paşcani - subunitate a Direcţiei Silvice Iaşi.

Coordonatele sunt:

  1. Latitudine:   47˚16΄16˝ N;
  2. Longitudine: 26˚36΄59˝ E.

Conform SRTM, altitudinea medie faţă de nivelul mării este de 364 m. Cea minimă este de 320 m iar cea maximă de 395 m.

2.1.2. Limitele ariei naturale protejate

Limitele sitului de importanţă comunitară ROSCI0159 Pădurea Homiţa sunt reprezentate în figura 2.

Accesul către aria naturală protejată se face din partea de sud- vest pe DN 2 Roman-Fălticeni până în comuna Cristeşti, iar de aici prin intermediul unor drumuri de câmp, utilizate pentru accesul la culturile agricole din zonă, care însă sunt mai greu practicabile, mai ales în perioadele cu umezeală sau din partea de sud, dinspre comuna Moţca pe DN 28A, iar de aici prin intermediul unor drumuri locale.

Figura 2: Limitele sitului de importanţă comunitară ROSCI0159 Pădurea Homiţa suprapuse cu subparcelarul silvic -
Legendă: linie albă = limită subparcelar silvic; linie roşie = limită sit de importanţă comunitară

Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

            Situl de importanță comunitară Pădurea Homița nu se suprapune cu nicio altă arie naturală protejată.

Mediul biotic

În Pădurea Homiţa se urmăreşte protecţia şi conservarea habitatului de importanţă comunitară 91I0* Păduri stepice euro-siberiene de Quercus spp., a unei specii de plante prezente în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE, Cypripedium calceolus, cod 1902, denumită popular papucul doamnei, iar dintre nevertebrate, a speciei Isophya stysi, cod 4050, denumită popular cosaşul. Pentru aceste specii şi habitate s-a realizat cartarea cu ajutorul tehnicilor moderne și în special cu ajutorul sistemelor de informație geografică, GIS și a sistemelor de poziționare globală.

Pentru a se putea reprezenta cât mai concludent distribuția speciilor de interes conservativ, având în vedere suprafaţa şi configuraţia spaţială a suprafeţei protejate, s-a utilizat un caroiaj de tip pătrat cu latura de 30 m. Prezenţa fiecărei populaţii a unei specii de interes conservativ a fost ulterior evaluată şi validată la nivel de pătrat în vederea realizării unei hărţi tematice privind distribuţia acelei specii.

Identificarea habitatelor s-a făcut prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează şi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare, în general dominante şi indicatoare ecologic şi/ sau cenologic, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor biotopului, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.

Informaţiile culese în teren s-au prelucrat cu software GIS, în vederea integrării datelor geospaţiale în baza de date GIS şi realizarea hărţii de distribuţie a habitatelor și a celorlalte hărți tematice realizate. Odată cu cartarea speciilor pentru care a fost declarată aria naturală protejată s-au făcut observaţii cu privire la alte specii importante de floră şi faună, fără însă a se face lucrări de cartare sau inventariere detaliate.

Habitate în baza cărora a fost declarată aria naturală protejată

91I0* Păduri stepice euro- siberiene de Quercus spp. Sunt păduri xerotermofile de stejar din câmpiile din sud- estul Europei. Clima este foarte continentală, cu o mare amplitudine a temperaturilor. Substratul constă din loess, iar solurile sunt de tip cernoziom. Quercus robur, Q. cerris, Q. pedunculiflora şi Q. pubescens domină stratul arborescent al acestor păduri, care sunt bogate în elemente stepice continentale şi geofite din Aceri tatarici-Quercion Zólyomi 1957.

Alte caracteristici:

  1. Specii prezente: Quercus cerris, Q. pubescens, Q. robur, Q. pedunculiflora, Q. petraea, Acer campestre, A. tataricum, Sorbus torminalis, Tilia tomentosa, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica, Ulmus minor, Buglossoides purpurocaerulea, Carex michelii, Dactylis polygama, Galium dasypodum, Geum urbanum, Lathyrus niger, Polygonatum latifolium, Pulmonaria mollis subsp. mollis, Tanacetum corymbosum, Tulipa bibersteinniana, Vincetoxicum hirundinaria, Viola jordanii.
  2. Asociaţii de vegetaţie: Aceri tatarici- Quercetum roboris Zólyomi 1957; Quercetum pedunculiflorae- cerris Morariu 1944; Quercetum pedunculiflorae Borza 1937; Convallario- Quercetum roboris Soó 1957.

Activitatea de identificare şi inventariere a tipurilor de habitate forestiere în teren s-a desfăşurat în perioada 20.06.2013– 15.07.2013. Pentru eficienţă maximă a fost adoptată metoda de eşantionaj subiectiv– calitativă, uzuală în domeniul tipologiei forestiere şi amenajărilor silvice şi pe care o considerăm cea mai potrivită pentru ecosistemele forestiere. Metoda se bazează pe observaţii şi estimaţii realizate cu ocazia parcurgerii terenului pe transecte, pentru a identifica discontinuităţile de omogenitate ale arboretelor. Unitatea de bază a studiului a constituit-o subparcelarul silvic, în primul rând datorită faptului că gradul de omogenitate al subparcelelor silvice este în general superior celui pretins de tipurile de habitate forestiere Natura 2000 şi în al doilea rând pentru că astfel va exista o legătură biunivocă între amenajamentul silvic şi planul de management al ariei naturale protejate. Astfel au fost culese date referitoare la: stratul arborilor- compoziţie, acoperire, specii diseminate, stratul arbustiv- compoziţie, acoperire, specii diseminate, seminţiş- compoziţie, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate şi stratul ierbos- acoperire, plus un inventar sumar la nivelul fiecărui sit. În plus au fost înregistrate imagini foto digitale, cu zone reprezentative de pe traseul eşantionajului. Ca bază de pornire au fost folosite hărţile amenajistice, la scara 1:20000, care au fost retuşate pe baza ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Situaţiile neclare din materialul cartografic, semnalate din faza de birou, au fost clarificate. De asemenea acolo unde au apărut probleme legate de o separare insuficientă a subparcelarului silvic din punct de vedere al habitatelor de importanţă comunitară - în aceeaşi subparcelă au fost identificate două habitate- şi eventuale erori de trasare a limitelor au fost remediate prin măsurători terestre cu receptoare GPS, direct pe hărţile încărcate anterior, de la birou. Ulterior toate rezultatele obţinute au fost integrate în baza de date GIS.

Pe toată suprafaţa sitului ROSCI0159 a fost identificat habitatul forestier Natura 2000 91Y0, habitat care nu se regăseşte în formularul standard de descriere a sitului. Descrierea acestuia, conform „Manualului de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România”, este prezentată în continuare:

Păduri de Carpinus betulus şi diverse specii de Quercus, de pe versanţii şi piemonturile Carpaţilor Orientali şi Meridionali şi din podişurile din vestul Ucrainei; păduri extrazonale, adesea izolate, de stejar şi carpen din arealul moesiac a lui Quercion frainetto, din zona de silvostepă est- panonică şi vest-pontică şi din dealurile pre- pontice din sud-estul Europei. Acestea se caracterizează printr-un amestec de specii submediteraneene de Quercion frainetto şi, în est, de specii pontice- euxinice.

Alte caracteristici:

  1. Specii prezente: Carpinus betulus, Quercus robur, Q petraea, Q dalechampii, Q. cerris, Q. frainetto, Tilia tomentosa, Pyrus eleagrifolia, Cotinus coggygria, Stellaria holostea, Carex pilosa, C. brevicollis, Carpesium cernuum, Dentaria bulbifera, Galium schultesii, Festuca heterophylla, Ranunculus auricomus, Lathyrus hallersteinii, Melampyrum bihariense, Aposeris foetida, Helleborus odorus.
  2. Asociaţii de vegetaţie: Aro orientalis- Carpinetum- Dobrescu et Kovács 1973, Täuber 1992; Lathyro hallersteinii- Carpinetum Coldea 1975; Melampyro bihariensis-Carpinetum - Borza 1941, Soó 1964 em. Coldea 1975; Evonymo nanae- Carpinetum - Borza 1937, Seghedin et al. 1977; Galio kitaibeliani- Carpinetum Coldea et Pop 1988; Ornithogalo- Tilio- Quercetum Dihoru 1976; Tilio tomentosae- Quercetum dalechampii Sârbu 1978.

Doniţă şi colaboratorii încadrează sub acest cod, 91Y0, următoarele tipuri de ecosisteme: R4124 – 4126, R4143, R4147. Tipul de habitat românesc care corespunde habitatului identificat pe teren în ROSCI0159 este R4126 - Păduri moldave mixte de gorun, fag şi tei argintiu, cu Carex brevicollis.

Distribuţia habitatelor forestiere, pe subparcele silvice, este prezentată în tabelul următor 6. Elementele de caracterizare a vegetaţiei forestiere din habitatele Natura 2000 identificate se prezintă în tabelul 7


Vegetaţia erbacee cuprinde specii diverse, dintre care amintim floarea Paştelui, pochivnicul, steluţele, mai multe specii de rogozuri, brebeneii, colţişorul, sânzienele, iarba deasă, rostopasca, tătarnica, bostănaşul spinos, mărgica, rocoina şi iarba moale, alături de multe altele.

Flora de interes conservativ

Formularul standard al sitului Natura 2000 menţionează prezenţa speciei Cypripedium calceolus, papucul doamnei.

Cypripedium calceolus este una dintre cele mai emblematice specii de plante ocrotite. La nivel internaţional, este protejată prin Convenţia de la Berna- Convenţia pentru conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale– în anexa I, Directiva europeană CE/92/43 - în anexele II şi IV şi prin Convenţia de la Washington- Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie – în anexa II. În plus, în cadrul fiecărui stat european şi în Rusia, beneficiază de protecţie la nivel naţional.

În România specia este protejată prin lege, încă din anul 1938, fiind considerată monument al naturii. În momentul de faţă se regăseşte în anexa nr. 4A, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2011. În anexa respectivă sunt enumerate speciile de animale şi plante, de interes comunitar, care necesită o protecţie strictă.

Activitatea de identificare și cartare a speciei a început cu analiza datelor din amenajamentele silvice, referitoare la zonele analizate, confruntându-le totodată cu cele mai recente ortofotoplanuri disponibile. Pe baza acestei analize s-a realizat o hartă potenţială a prezenţei speciei în aria naturală protejată analizată. În etapa de birou au fost pregătite copii ale hărţilor amenajistice, copii după descrierea fiecărei subparcele silvice din suprafeţele analizate şi o copie după harta silvică, cu subparcelarul silvic şi bornele silvice, suprapusă peste ortofotoplanuri. Pe aceasta din urmă au fost însemnate şi limitele ariilor naturale protejate - situri de importanţă comunitară şi rezervaţii naturale. Hărţile astfel echipate au fost încărcate, în format electronic, în receptoare GPS. Totodată a fost elaborată o metodologie de cartare şi evaluare a speciei şi au fost tipărite formularele necesare preluării datelor de teren. Înainte de parcurgerea terenului au fost purtate discuţii, cu specialişti de la Grădina Botanică Iaşi şi cu personal de la Direcţia Silvică Iaşi şi Ocolul Silvic Paşcani, care administrează pădurile studiate, referitoare la prezenţa sau absenţa speciei urmărite.

Pentru identificarea speciei, s-a parcurs terenul pe transecte, urmărindu-se să se acopere o suprafaţă cât mai mare şi să se investigheze toate structurile biocenotice şi condiţiile micro- staţionale existente şi favorabile pentru specia Cypripedium calceolus. Totodată s-a realizat şi un inventar floristic sumar, pentru a oferi un plus de informaţii, de utilizat în procesul de fundamentare a planurilor de management ale acestor arii naturale protejate.

Cercetările pe teren s-au desfăşurat atât în anul 2013, cât şi în anul 2014. A fost identificat un singur exemplar de Cypripedium calceolus, cu 4 tulpini, dintre care 2 fertile şi 2 sterile. Exemplarul fiind situat chiar la limita ariei, căutările s-au extins şi în subparcelele învecinate, din afara sitului, dar fără succes. Coordonatele geografice ale exemplarului găsit sunt: N 47o 16,430; E 26o 36,725. Altitudine 355 m.

Inventarul floristic sumar realizat cu această ocazie este prezentat în tabelul următor:

Inventarul floristic al speciilor de plante întâlnite în situl Natura 2000 ROSCI0159 Pădurea Homiţa

Acer campestre Dryopteris filix-mas Moehringia trinervia
Acer platanoides Epipactis helleborine Milium effusum
Acer pseudoplatanus Epipactis purpurata Mycelis muralis
Achillea millefolium Equisetum hyemale Neottia nidus-avis
Actaea spicata Equisetum sp. Paris quadrifolia
Aegopodium podagraria Equisetum telmateia Petasytes hybridus
Ajuga reptans Erigeron annuus Platanthera bifolia
Alisma plantago-aquatica Eupatorium cannabinum Poa nemoralis
Alliaria petiolata Euphorbia amygdaloides Polygonatum latifolium
Anemone nemorosa Euphorbia cyparissias Polygonatum multiflorum
Arctium lappa Evonymus europaeus Populus tremula
Asarum europaeum Fagus sylvatica Prunella vulgaris
Asparagus tenuifolius Festuca gigantea Pulmonaria obscura
Astragalus glycyphyllos Fragaria vesca Quercus petraea
Athyrium filix-femina Fraxinus excelsior Quercus robur
Balotta nigra Galeopsis sp. Quercus rubra
Bellis perennis Galeopsis speciosa Ranunculus auricomus
Betula pendula Galium aparine Ranunculus fallax
Brachypodium sylvaticum Galium odoratum Ranunculus ficaria
Campanula patula Galium schutesii Ranunculus repens
Campanula persicifolia Galium verum Rosa canina
Campanula rapunculoides Genista tinctoria Rubus hirtus
Cardamine amara Geranium phaeum Rubus sp.
Cardamine bulbifera Geranium robertianum Salix caprea
Cardamine impatiens Geum urbanum Salvia glutinosa
Carex divulsa Gymnocarpium dryopteris Sambucus ebulus
Carex pilosa Hedera helix Sambucus nigra
Carex sp. Hepatica nobilis Sanicula europaea
Carex sylvatica Hieracium sabaudum Scrophularia nodosa
Carpinus betulus Hordelymus europaeus Seseli annuum
Centaurea phrygia Hypericum hirsutum Silene sp.
Centaurea sp. Hypericum perforatum Solanum dulcamara
Cephalanthera damasonium Juncus effusus Stachys officinalis
Cephalanthera longifolia Lamium galeobdolon Stachys sylvatica
Cerasus avium Lapsana communis Stellaria holostea
Chrysosplenium alternifolium Lathraea squamaria Stellaria media
Circaea lutetiana Lathyrus niger Taraxacum officinale
Cirsium vulgare Lathyrus venetus Telekia speciosa
Clematis recta Lathyrus vernus Tilia cordata
Clinopodium vulgare Leontodon autumnalis Torilis arvensis
Convallaria majalis Leonurus marrubiastrum Trifolium medium
Cornus sanguinea Leucanthemum vulgare Typha latifolia
Coryllus avelana Lilium martagon Ulmus minor
Crataegus monogyna Lycopus europaeus Urtica dioica
Cypripedium calceolus Lysimachia nummularia Veronica chamaedrys
Dactylis glomerata Maianthemum bifolium Viburnum opulus
Daphne mezereum Melica nutans Vicia sp.
Daucus carota Melica uniflora Viola reichenbachiana
Dentaria bulbifera Mercurialis perennis  

Dintre acestea Cephalanthera damasonium, Cephalanthera longifolia, Cypripedium calceolus, Epipactis helleborine, Epipactis purpurata, Neottia nidus- avis şi Platanthera bifolia se regăsesc pe Lista Roşie a plantelor superioare din România- Oltean și alții. 1994.

În urma cercetărilor din teren, din anii 2013 şi 2014, specia Cypripedium calceolus L. a fost identificată în ROSCI0159 Pădurea Homiţa. Rămâne deschisă oportunitatea ca dacă, pe viitor, personalul silvic de teren sau custozii acestor arii naturale protejate sau alţi experţi, vor identifica specia papucul doamnei în alte puncte decât cel identificat în prezentul studiu, fie ca exemplare izolate, fie ca grupe de indivizi sau populaţii, putând exista seminţe, juvenili sau adulţi în stadiu de dormanţă, precum şi protocormi subpământeni, care nu au putut fi identificaţi în perioada culegerii datelor de teren, din anii 2013– 2014, să recurgă la o inventariere a indivizilor, potrivit metodologiei consacrate.

 Fauna de interes conservativ

Aşa cum s-a mai precizat, situl este important pentru specia de nevertebrate Isophya stysi, cod 4050.

Din punct de vedere sistematic Isophya stysi face parte din subfamilia Phaneropterinae, familia Tettigoniidae, suprafamilia Tettigonioidea, subordinul Ensifera, Ordinul Orthoptera. Lungimea corpului: 20- 23 mm la mascul, 20- 24 la femelă. Este una dintre cele mai mari specii de Isophya din Moldova. Cosașul are culoarea corpului verde cu antenele de  culoare gălbuie. Vârful vertexului este mult mai subțire decât primul articol antennal, aproximativ jumătate din acesta. Tegminele masculului sunt late, cu lobul posterior alungit, mare. Lungimea lor este mai mare decât a pronotului. Cercii sunt groşi la bază şi subţiri spre vârf, curbaţi puternic. Ovipozitorul are o lungime mijlocie, cu o medie de aproximativ 10 mm, are o curbura uşor accentuată şi este puţin lăţit în partea apicală.

Fiind o specie rară, endemică, în literatura de specialitate se întâlnesc puține date despre biologia sa.Trăiește în pajiști și poieni mezofile din apropierea pădurilor din interiorul bazinului carpatic și din zona subcarpaților Orientali. Se întâlnește pe ierburi înalte și pe tufișuri mici de Ribes, Prunus şi altele. Specia este exclusiv fitofagă.

Specia iernează în stadiu de ou. Larvele eclozează în lunile martie- aprilie. Adulții apar la sfârșitul lunii mai până la sfârșitul lunii iulie. Uneori pot fi observați însorindu-se pe tufe. În perioada de împerechere masculii emit sunete. Emisia sunetului se face cu ajutorul unui aparat special numit aparat stridulator, iar sunetul produs se numeşte stridulaţie. La Isophya  stridulaţia se produce prin frecarea elitrelor una de alta. Masculii de Isophya stysi scot sunete foarte scurte, sunetele, circa 2- 6 sunete produse de deschiderea aripilor sunt scurte şi puternice, închiderea tegminelor făcându-se sacadat. Frecvenţa sunetului este  cuprinsă între 15-29 kHz -Iorgu și Iorgu, 2008.

Aria de răspândire se limitează la bazinul Carpatic: Slovacia, estul Ungariei, România, Polonia, Ucraina. În România specia este comună în Munții Apuseni, în Transilvania și rară în Carpații Orientali și în unele păduri din Podișul Moldovei. În Moldova, specia a fost semnalată izolat la Potoci, lângă lacul de acumulare Izvorul Muntelui și în zona Pașcanilor. Prezența speciei în zona Pașcanilor reprezintă cel mai estic punct din arealul de răspândire al speciei - Iorgu și Iorgu, 2008.   

Pentru colectarea speciei s-a utilizat metoda filetării, care presupune efectuarea de cosiri repetate a vegetației cu ajutorul fileului  entomologic- 30 cm diametru, aceasta fiind metoda cea mai utilizată în general pentru colectarea ortopterelor. A fost vizată vegetația semiarbustivă din marginea pădurii și cea ierboasă adiacentă. Filetările au fost concentrate de-a lungul marginii sudice a sitului și în marginea de nord situată paralel cu calea ferată. 

Deasemenea, metoda prelevării cu mâna este o altă metodă utilizată pentru capturarea speciilor arboricole și arbusticole. Capturarea speciilor arboricole se mai face și prin scuturarea crengilor copacilor sau ale  arbuştilor deasupra unei umbrele entomologice. Determinarea materialului în teren s-a realizat prin analiza morfologiei externe folosind cheile de determinare realizate de Kis, 1976, Iorgu și Iorgu, 2008.

În urma deplasărilor în teren efectuate în lunile august și septembrie 2013, în afara perioadei de apariție a adulților, nu am putut identifica specia de interes comunitar Isophya stysi, nici în cadrul sitului și nici în apropierea acestuia. Am putut în schimb să observăm potențialele zone propice pentru specie și am constatat, corelând datele din teren cu datele de biologie a speciei că strict în interiorul sitului nu sunt condiții favorabile existenței acesteia. Potențialele zone favorabile s-ar suprapune doar pe marginea sudică a sitului, unde se găsește vegetație semiarbustivă dezvoltată și vegetație ierboasă înaltă, acest tip de habitat fiind citat ca preferat de specie. Pentru a verifica existența speciei în marginile sitului, s-au efectuat deplasări în teren și în anul următor, în perioada de apariție a adulților, respectiv lunile iunie-iulie.

Specia Isophya stysi este pentru întâia dată semnalată în Codrii Pașcanilor de Iorgu, 2008. Autorul găsește specia în două suprafețe deschise de teren, dintre care una mărginește Pădurea Homița spre sud. Nu se cunoaște exact punctul de observare al speciei pe această suprafață de teren, care nu aparține sitului și nu se știe exact dacă specia a fost colectată în marginea sitului Homița. Din analiza datelor de teren, în interiorul sitului Homița nu au fost identificate poieni de mari dimensiuni în care specia ar putea să se întâlnească, singurele posibilități ar fi imediat în marginea sudică a sitului, care se învecinează cu zona de unde a fost semnalată specia. Așadar, strict în interiorul sitului nu se întâlnesc condiții favorabile existenței speciei.

În iulie 2014 s-au efectuat din nou deplasări pe teren în situl Pădurea Homița pentru identificarea speciei Isophya stysi și a habitatului favorabil acesteia. Din observațiile efectuate reiese că în interiorul sitului Homița nu se întâlnesc condițiile de habitat caracteristice speciei, potențialul habitat fiind distribuit pe limita sudică și nordică a sitului, de-a lungul lizierei pădurii Homița. Pe limita sudică, situl se învecinează cu Poiana Huncu, de unde specia a fost deja semnalată- Iorgu 2008- și spre nord, către calea ferată, cu o poiană cunoscută sub numele de Bivolăria Rusească. În limita nordică se întâlnesc, în liziera pădurii, tufărișuri de Crataegus, Sambucus, Rubus şi altele alături de vegetație ierboasă înaltă din Poiana Bivolăria Rusească. În poiana Huncu, notată pe harta silvică enclava E1, care se învecinează cu situl Pădurea Homița pe limita sudică, în partea vestică a acesteia  se găsește o suprafață de teren agricol, cultivat cu floarea soarelui, E1a, partea estică a poienii Huncu fiind folosită ca pășune - E1b. În partea estică a enclavei E1b se găsește o suprafață de teren cu tufărișuri de măceș, păducel, păr pădureț și ierburi înalte, ce prezintă trăsăturile specifice habitatului speciei Isophya stysi. Această suprafață estimată brut la aproximativ 1,8   ha, notată E1c, se învecinează cu un segment din limita sud estică a sitului Pădurea Homița, aproximativ 100 m.

Pentru inventarierea speciei mai întâi s-a vizualizat vegetația semiarbustivă, apoi s-au efectuat filetări randomizate și pe transect liniar. Filetarea /cosirea pe transect a presupus străbaterea unor trasee liniare, iar pe direcţia de mers, pe o fâşie de 1 m lăţime, s-au efectuat mişcări de cosire cu ajutorul fileului entomologic prin iarbă și în frunzişul arbuştilor. A fost vizată vegetația semiarbustivă și ierboasă din liziera pădurii. Filetările au fost concentrate de-a lungul marginii sudice și nordice a sitului și în imediata vecinătate a sitului, în partea estică a Poianii Huncu -E1c, o zonă cu tufărișuri și ierburi înalte cu trăsături specifice habitatului speciei citat în literatura de specialitate. În perioada destinată lucrărilor de teren au fost străbătute un număr de 15 transecte de aproximativ 100 m fiecare. Parcurgerea transectelor s-a efectuat după amiaza și spre înserat, în perioada de maximă activitate a adulților.

În urma filetărilor am identificat două femele de Isophya stysi. O femelă a fost identificată în marginea sitului, la contactul dintre liziera pădurii și zona de tufărișuri din estul Poienii Huncu -E1c, pe segmentul sud estic al sitului, 47.266843°N,  26.618198°E. A doua femelă a fost identificată la baza unui tufiș de Rosa canina înconjurat de ierburi înalte, în zona de tufărișuri din estul Poienii Huncu -E1c, 47.26694° N, 26.61771°E. În perioada efectuării terenului nu au fost identificate și alte exemplare de Isophya stysi.

Se observă că habitatul speciei Isophya stysi este delimitat în liziera pădurii Homița, pe limita sud estică a sitului, la contactul cu zona tufărișurilor din Poiana Huncu -E1c. În rest, liziera pădurii Homița pe limita de sud și de nord a sitului formează un potențial habitat al speciei.

Presupunem că în trecut habitatul speciei cuprindea întreaga Poiană Huncu, numai că astăzi mai mult de 60 % din suprafața acesteia este utilizată ca teren agricol -E1a și pășune -E1b. Pășunea este prelucrată mecanizat spre sfârșitul lunii iunie/ începutul lunii iulie, în perioada de activitate a adulților speciei Isophya stysi. De aceea, liziera pădurii Homița și zona tufărișurilor din estul Poienii Huncu -E1c reprezintă zone de refugiu importante pentru această specie.

Habitatul actual al speciei- zonele unde specia a fost semnalată- este restrâns și expus datorită activităților antropice desfășurate în Poiana Huncu precum cositul mecanizat, pășunatul în liziera pădurii și în zona tufărișurilor -E1c, eliminarea pe alocuri a tufărișurilor și arbuștilor și posibil pe viitor extinderea activităților agricole pe întreaga suprafață a Poienii Huncu.

În concluzie, în urma activităților de teren desfășurate în situl Pădurea Homița a fost confirmată prezența speciei Isophya stysi în marginea sitului și imediata vecinătate a acestuia, în Poiana Huncu. Considerăm că potențialul habitat al speciei în sit se suprapune pe limitele nordică și sudică, un exemplar de Isophya stysi fiind observat în limita sudică estică a sitului, unde acesta se învecinează cu o zonă cu tufărișuri și ierburi înalte din Poiana Huncu, unde  specia a fost deasemenea semnalată. Strict în interiorul sitului nu au fost observate condiții de habitat favorabile existenței speciei.